Dear John 2010

Cand am citit ca in sfarsit, dupa nu mai stiu cate saptamani de suprematie, Dear John a invins filmul Avatar la Box-office in America am fost convinsa ca e un film deosebit de bun. Si are toate premizele sa fie, cel putin, un film de mare succes la public. Scenariul dupa un roman de Nicholas Sparks un mare maestru pentru genul romance, cu numeroase ecranizari (Message in a Bottle, A Walk to remember, The Notebook, Nights in Rodanthe), regizorul, un regizor renumit Lasse Hallstrom cu nominalizarile sale la Oscar si marile succese The shipping News, Chocolat, What's Eating Gilbert Grape?, Hachico: A Dog's Story si mult admiratul Channing Tatum cu rolurile din seria Step Up , devenit idol pentru multe adolescente. Si cu toate acestea filmul nu m-a impresionat. Povestea e destul de interesanta, iubirea tinerilor John Tyree (Channing Tatum) un soldat in permisie si Savannah (Amanda Seyfried) o studenta in vacanta se deruleaza pe parcursul celor doua saptamani cat sunt impreuna. Iubirea furtunoasa, desi sunt firi complet opuse ea fata aproape prea perfecta, el fostul baiat foarte rau care acum s-a schimbat ceva si e impulsiv dar mai putin rau, e exemplificata prin sarutarile sub ploaia torentiala, prin sariturile ei de gimnasta cu picioarele in jurul trupului lui , prin interesul acordat de Savannah tatalui lui John, un personaj ciudat care l-a crescut singur si care are o singura pasiune in afara de iubirea pentru fiul lui, colectionarea de monede. Scrisorile celor doi iubiti, ale ei incepute toate cu Dear John, trebuiau sa umple golul in perioada de un an pana la lasarea lui la vatra. Dar in urma evenimentelor din 11 septembrie tot plutonul din care facea parte si John isi prelungeste stagiul militar fiind trimisi in diverse colturi ale lumii inclusiv in Afganistan. Inevitabilul se produce si ea se marita cu un vechi prieten de familie, nu atat din dragoste cat sa-l sustina in boala lui necrutatoare, o forma de cancer, si sa poata creste copilul acestuia, din nefericire autist. John face si el gesturi superbe, remarcabile, dupa moartea tatalui sau vinde colectia de monede si ii face o donatie anonima sotului lui Savannah, prelungindu-i astfel viata. Ar fi trebuit sa plang in hohote la filmul asta dar nici ochii in lacrimi ai lui Savannah, nici declaratia de iubire catre tatal lui pe patul de moarte si lacrimile lui John nu m-au impresionat, desi sunt o romantica incurabila. Bine macar ca se termina cu happy end. O mentiune deosebita as vrea totusi sa fac pentru imagine, care e superba, realizator Terry Stacey ( care a realizat si P.S. I Love You ).

Labirint: Regizor: Lase Hallstrom (What's Eating Gilbert Grape? 1993, The Cider House Rules 1999, Chocolat 2000, The Shipping News 2001, Csanova 2005, Un Unfinished Life 2005, The Hoax 2006, Hachico: A Dog Story 2009, 3 nominalizari la Oscar) ; Actori: Channing Tatum ( Step Up 2006, A Guide to Reconizing your Saints 2006, Battle in Seattle 2007, Step Up 2 The Streets 2008, G.I. The Rise of Cobra 2009, Public Enemies 2009; Amanda Seyfried ( Nine Lives 2005, Mamma Mia! 2008, Jennifer's Body 2009)

Memento: " eventually time always runs out"

Intrebare: De ce un film cu personaje perfecte care actioneaza numai asa cum trebuie nu are credibilitate?